Mihai Eminescu
(1850-1889; n. Ipotesti, Judetul Botosani), poet roman. Copilarie la Ipotesti, studii primare si gimnaziale la Cernauti, peregrinari in adolescenta, cu trupe de teatru. Studii universitare la Viena (1869-1872) si Berlin (1872- 1874), unde urmeaza cursuri de filozofie, istorie, economie politica, stiinte ale ale naturii. Revenit in tara la Iasi, este director al Bibliotecii Universitatii, apoi revizor scolar in Judetul Iasi si in Judetul Vaslui, ziarist. La Bucuresti, intre 1877 si 1883, lucrreaza ca redactor la ziarul conservator "Timpul". Bolnav, din. iun.1883, va duce o existenta nefericita, intre luciditate si alienatie. Moare la 15. iun 1889.Dupa debutul din 1866 in revista "Familia" pana in 1869, Eminescu este influentat de poeti romantici pasoptisti, dar isi cristalizeaza deja unele motive poetice si formule stilistice originale. Colaborarea la "Convorbiri literare" (din ap. 1870, cu "Venere si Madona") si relatiile cu societatea Junimea au constituit cadrul cultural favorabil pentru ecloziunea operei eminesciene in evolutia careia se disting, dupa anii de formare, trei perioade: studenteasca, ieseana si bucuresteana. (Vezi Gheorghe Dima!) Realizata numai in 17 ani, opera lui Mihai Eminescu este vasta (editie de "Opere", initiata de Perpessicius, cuprinde 16 vol.) si de o mare varietate a genurilor (poezie, proza, teatru, eseuri filozofice, publicistica, culegeri de folclor, traduceri), temelor si motivelor literare, dar unitara prin creativitatea exceptionala a imaginatiei si a limbajului poetic.
Lirica erotica este expresia unei game de sentimente si proiectii subiective: aspiratia spre o iubire ideala ("Sara pe deal", "Floare albastra", "Lacul", "Dorinta"), regret si nostalgie ("Departe sunt de tine", "De cate ori, iubito", "Din valurile vremii", repros si sarcasm ("Pe langa plopii fara sot", "Scrisoarea V").
O dimensiune cosmica a eroului eminescian, inteles ca forta integratoare in pulsatia Universului si ca stimul al vocatiei creatoare, confera gravitate meditativa si profunzime acestei poezii. Natura, componenta esentiala a universului eminescian, este nu atat un peisaj real, cat o lume fabuloasa (codrul, marea, cosmosul), spatiu al imaginarului poetic ("Memento mori", "Calin, file din poveste", "Povestea codrului). La Eminescu, romantic vizionar, ultimul, cronologic, al veacului trecut, visul si reveria au functii poetice esntiale, creatoare de mituri cosmogonice si escatologice ("Scrisoarea I", "Rugaciunea unui dac"), istorice (episodul Daciei din "Memento mori" sau din "Gemenii"), ale geniului ("Povestea magului calator in stele", "Luceafarul").
Perspectiva filozofica asupra vietii si mortii, istoriei si cosmosului, cu sorgintea culturala in pesimismul lui A. Schopenhauer, genereaza o atitudine valorizanta specific eminesciana: melancolia, detasarea sceptica fata de spectacolul existentei uman ("Glossa", "Melancolie"). Membru de onoare post-mortem in Academia Romana. A fost prieten bun cu Ion Creanga si a iubit-o pe Veronica Micle. Vezi si Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Iasi si Romania!